I. Pornim de la ideea de baza: suntem aici sa ajutam copiii! Copii cu probleme de sanatate care au nevoie de bani multi pentru a se insanatosi. Ne intalnim aici sa gasim solutii pentru a-i ajuta. II. Apoi putem ajunge la pataniile de zi cu zi intr-o familie cu un baiat de 3 ani. Caci baiatul meu este tare fain, am ce povesti despre el. Plus ca, pataniile il cauta in mod insistent around the clock, asa ca nu-mi va fi greu sa gasesc subiecte :)
duminică, 18 noiembrie 2012
Petrecerea de sambata seara
Sambata am fost la petrecere unei fetite care implinea 3 ani. Cu 2 zile inainte deja imi faceam griji din cauza lui fie-miu care avea o tuse, e adevarat, pe sfarsite, dar totusi...era acolo. Cum sa merg intre alti copii cu el, daca tuseste? In urma aerosolilor, reusisem sa ajungem la 'performanta' de a tusi destul de rar, o data pe ora, dar era de ajuns. Eu m-as uita crucis la parintii unui copil aflat in aceeasi situatie cu fiu-meu. Deci, si altii se vor uita crucis la mine.
Solutia cea mai simpla ar fi fost sa-l las pe Stefan la parintii mei, numai ca si mama avea aceeasi tuse ca si el, un pic decalata, in sensul ca ea a luat-o de la Stefan. Deci, no way! O alta solutie ar fi fost sa nu mergem la petrecere, dar noi suntem nasii fetitei sarbatorite. Deci, no way!
So,am luat urmatoarele masuri: am sunat doctora copilului si printre altele, ne-am anuntat intentia, ne-a dat un ok aproximativ, cu conditia sa stam putin la petrecere si in tot acel timp sa stau intre el si ceilalti copii. Am sunat-o pe mama sarbatoritei si am anuntat-o ca tusim, nu rau, dar se pune! Ne-a dat ok-ul.
Seara, plini de emotie (Stefan era emotionat ca am tot repetat in masina La multi ani si nu ne iesea poezia, eu emotionata ca ma asteaptau priviri acuzatoare din partea mamicilor prezente), sunam la usa sarbatoritei. Se deschide usa, sarbatorita era toata un zambet si ne anunta: "E ziua mea!" Din spatele ei se aud instantaneu un stranut si un tusit. Huh?!?! Are you kidding me? 3 copii prezenti la petrecere, toti tuseau, stranutau si isi stergeau nasul cu randul. Noi chiar eram cel mai in forma dintre toti. Am tot incercat sa-l feresc cand tuseau ceilalti sau stranutau la 4 mm de el, dar la un moment dat am renuntat. Cred ca s-a intamplat in momentul in care au inceput sa bea toti din aceeasi sticla. (?!?) Stiu, horror! Dar, asa cum am aflat pe propria-mi piele, astia mici se misca rapid. Mult mai rapid decat pot eu sari peste o masa si 2 scaune ca sa-i impiedic sa-si puna stampile unul pe sticla celuilalt.
Cireasa de pe tort a fost la plecare, cand in timp ce Stefan isi lua La revedere de la copii, unul dintre ei (baiat) s-a repezit si l-a pupat pe gura. Nu cred ca a fost cu intentie, ci numai cu ghinion, pt ca Stefan s-a miscat in momentul respectiv si in loc de obraz, s-au stampilat pe buze.
Una peste alta, a fost ok, in loc sa-mi petrec toata seara cerandu-mi scuze ca am venit cu copilul 'afectat viral', am primit scuze de la alte mamici pentru acelasi lucru :))
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu