A fost preferatul meu dintotdeauna. Il cunosc din liceu. Chiar si dupa ce l-am cunoscut pe sotul meu, undeva acolo in sufletul meu, a ramas impregnat si nimeni si nimic nu au putut sa ma faca sa-l uit. Spre mirarea mea, sotul meu accepta relatia noastra, ba chiar o incurajeaza. Are un aer aparte, o poveste care trebuie spusa, un fel de-a fi care te face ca de cate ori il vezi, sa iti para ca nimic nu s-a schimbat de ultima data. Cred ca si el ma place, altfel cum ar putea sa ma faca sa ma simt atat de bine cand il vizitez?
Vi-l prezint, este Brasov, orasul meu de suflet:
Si, cum puteam sa merg pana acolo si sa nu dau o fuga si pana la Bran?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu