Noi l-am luat pe NiCiOdAtA in brate!

         Cand eram mica, mama imi spunea intotdeauna - Nu-l lua pe NU in brate! Asa nu ai sa faci nimic, niciodata!

        Acum, cu ochii omului matur, vad ca mama avea dreptate. Nu existau mentori sau public speakers care sa-i fi spus asta in prelegerile lor, banuiesc ca nu citise nici carti care sa propovaduiasca faptul ca Nu exista NU si daca vrei sa faci ceva cu viata ta si gandirea pozitiva is the way to do it.

       Probabil ca fiu-meu este ceva mai avansat decat eram eu la varsta lui, caci, intr-adevar pe el nu-l auzi zicand NU. Noop! El nu zice NU. El zice.... NICIODATA!

        Stefan, vrei sa vii afara, in parc?
        Niciodata!

        Stefan, adu-mi, te rog, cana sa-ti pun apa!
        Niciodata!

        Stefan, hai la baie!
        Niciodata!

        Tot e bine, zic eu. Mai acum vreo 2 luni, piesa de rezistenta era DELOC.

         Stefan, descalta-te!
         Deloc!

         Stefan, mergi mai incet cu bicicleta aia, ca o sa aterizezi in trandafiri!
          Deloc!

         Stefan, cu cine vrei sa adormi? Cu mami sau cu tati?
         Deloc! 


          Mda... astept cu rabdare si gandire pozitiva sa trecem si de perioada lui Niciodata, ma gandesc ca dupa Deloc, Niciodata ce mai poate urma?  Poate o dam pe pozitive si incepem cu:
        
          Stefan, vrei sa iesim afara?
          Mereu!
          Intotdeaua!