Citeam zilele trecute o postare care m-a impresionat si care o sa-mi ramana in minte mult timp de-acum incolo. Postarea era scrisa de o mamica a unei fetite cu retard, din punctul de vedere a unui om care vede lucrurile ”dinauntru”, profund si subiectiv.
Retardat înseamnă o persoană care nu a ales să fie aşa, în vreme ce tu alegi să spui cuvintele alea. Retardat poate fi un om care depune un efort cumplit pentru a se îmbrăca singur, în timp ce tu strigi din scaun catre partener să îţi aducă telefonul smart.
Retardat este cel pentru care lumea se vede doar de la fereastră, pentru că în lumea din afara casei sale el nu îşi are locul: nu are rampe, pe locurile de parcare speciale sunt montaţi suporţi de biciclete, da prea tare din mâini şi mult prea ciudat aşa încât să se poată sui în autobuz fără să îi vină să moară de ruşine, face o coadă imensă în spatele lui la casa de marcat pentru că abia se mişcă şi până reuşeşte să ceară ceva, doamna casieră şi-a ieşit deja din fire…
Retardat este cel care nu înţelege cu ce te încurca în treburile tale zilnice; nu pricepe, ca deh, e retardat, cu ce faţa lui ciudată, ochii lui care se mişca un pic haotic, saliva care îi udă prea mult buzele te oripilează într-atât încât să îl asociezi cu o persoană care suferă de nesimţire sau de răutate şi nu de retard psihic.
Eu sunt mama unui copil retardat. Şi ca mine mai sunt multe mame. Si tati. Şi ne doare ori de câte ori auzim cuvântul ăsta spus cu atâta silă. Sau ori de câte ori intrăm pe facebook, în scurtele noastre momente de linişte, când retardaţii noştri nu au nevoie de noi, şi încercam să ne simţim şi noi puţin mai normale, mai puţin vinovate poate, cum eram pe vremuri; şi citim postările voastre despre şi cu „retardaţi”. Nu ştiu cum sunt alte mame, dar mie îmi vine imediat în ochi fata retardatei mele de acasă. Şi mă bufneşte plânsul. Pentru că sunteţi răi. Răi şi ignoranţi. Şi vă urăsc… deşi tare nu aş vrea… doar că aşa îmi vine…si va cer iertare…
Aici gasiti intregul articol, pe care va sfatuiesc sa-l cititi si sa incercati sa-l intelegeti. Poate data viitoare nu vom mai folosi apelativul ”handicapat” pentru orice ins nesuferit de pe strada sau sofer impertinent din trafic. Nu de alta, dar noi, cei care alegem sa pronuntam acel cuvant, ii jignim pe cei care nu au ales sa fie asa, cei care nu au avut un cuvant de spus cu privire la aceasta turnura pe care soarta a hotarat-o pentru ei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu