Cum sa ma joc cu tine?

             
              Am participat la un seminar tinut de Parentime care incerca sa ne 'invete' sa ne jucam cu propriul copil. Suna atat de usor de facut acest lucru, si totusi este atat de greu... In special cu copii incepand de la 4 ani in sus.

             Este mai dificil de relationat pentru un parinte cu un copil de sex opus. Spre exemplu, este mai dificil pentru o mama sa se joace 'baieteste' cu copilul sau, sa simuleze batai gen box, atacul extraterestrilor, dispute cu pistoale si sabii. Pe de alta parte, este la fel de dificil pentru un tata sa imbrace/dezbrace papusi alaturi de fiica sa si sa-si dea cu parerea daca outfit-ul se asorteaza cu poseta sau nu.

             Un lucru care mi s-a parut foarte intersant a fost sugestia de a nu ne rezuma la magazin numai la raftul destinat genului copilului nostru. Putem explora si putem alege o jucarie de la raionul de fete, chiar daca acasa ne asteapta un baietel. De ce? Pentru ca  fetele se nasc cu anumite aptitudini, baietii cu altele. De aceea, unei fetite care a folosit jucarii ce implicau construirea de diferite poduri, castele, blocuri etc, ii va fi mai usor sa invete parcarea laterala mai tarziu, sa se orienteze in spatiu. De asemenea, un baiat care a folosit jucarii mai apropiate de sfera feminina, gen papusi/plusuri care pot fi imbracate, ii va fi mai usor sa isi exprime sentimentele pe viitor, il va ajuta sa realizeze diferenta intre a fi sincer si sensibil si a-si arata o slabiciune.Evident, aici vorbim de o jucarie- doua catalogata ca apartinand sexului opus, nu generalizam.

          Jocul are 3 caracteristici de care ne putem da usor seama:

- anuleaza timpul-  sigur va aduceti aminte de o zi din copilarie in care ati fost alaturi de un prieten drag si nu v-ati dat seama cand a trecut timpul, pentru ca a fost o perioada fericita, in care nimic altceva nu a contat, nu ati simtit nici o limita.
- anuleaza constiinta de sine- copilul este atat de prins in joc, incat uita de sine, un fel de having to much of a great time to think about anything else.
- reprezinta o activitate care implica un grad, cat de mic de periculozitate. Stiu, suna grav. Dar intra in fisa postului sa iesim din copilarie cu vanatai, picioare si maini rupte, semne de buna purtare,nu? Atunci cand ceva implica si o doza de periculos, atunci sigur interesul nostru va fi maxim fata de acel lucru. Este valabil atat pentru copii, cat si pentru adulti.

           Jucati-va cu copilul dvs, jocuri care va plac dvs si mai ales jocurile preferate ale copilului.Nu-i atrageti atentia mereu: 'Nu asa se  intampla in realitate!', 'Unde ai vazut tu asa ceva?', 'Nu asa, ci altfel!', lasati-l sa se joace cum doreste, nu-l scoateti din lumea lui, daruiti-i libertatea de a se  manifesta asa cum simte. Jocul este modalitatea prin care un copil se manifesta, prin care cunoaste lumea in care mai tarziu va trai. Poate face diferenta intre un copil fericit si unul nefericit. Mai tarziu, acelasi copil va deveni adult. Evident, unul fericit sau unul nefericit.

           Temperamentele copiilor pot fi impartite in 3 categorii, sunt sigura ca va puteti regasi copilul printre randurile de mai jos:
 - copilul flexibil, genul de copil care mananca ce i se ofera, se joaca cu ceea ce are la dispozitie, in general se adapteaza la orice este nou;
 - copilul activ, genul de copil care, pentru a intelege lumea din jur, se misca. Cunoaste totul prin experienta si daca la un moment dat este obligat sa stea intr-un singur loc, toata energia lui se concentreaza in simplul fapt de a sta, nu mai poate inregistra altceva;
 - copilul reticent la nou, copilul al carei prima caracteristica este timiditatea. Nu se adapteaza la nou, isi face greu prieteni, se descurca mai dificil in situatii noi.

            Temperamentul este innascut, nu se poate schimba, doar usor ajusta.

            Rolurile jocului:

- construirea de relatii
- rezolvarea conflictelor
- invatare
- exersarea situatiilor de viata
- repara emotional
              Ideal este ca rolurile sa nu se amestece, rolurile nu-si vor atinge scopul.

        
              La seminar ne-a fost recomandata o carte, dupa ce o voi citi, voi reveni cu detalii. Mai jos sunt variantele in romana si engleza ale cartii.           

        
            Mai multe despre cursurile tinute de Parentime gasiti aici.  Gasiti acolo workshopuri cu urmatoarele teme: 
Trainingul Parintilor Eficace .
 Etapele de dezvoltare ale copilului mic de la nastere la 7 ani
Etapele de dezvoltare ale preadolescentilor si adolescentilor

 Cursul de prim ajutor. 
 Cursul de nutritie  

Mini Me si ochelarii de soare

          BB Stefan, aka Mini Me (mami), purtand ochelarii mei de soare. Dupa cum veti observa, ochelarii nu sunt mereu aceiasi, pentru ca Mini Me ii rupe in mod periodic.


                     Ochelarii acestia sunt ultima achizitie. Nu stiu cat de lunga le va fi viata, dar sunt o fire optimista. Plus ca, speranta moare ultima...:)

               Pe acestia i-am achizitionat imediat dupa ce Stefan a venit pe lume. Si au avut o viata prolifica pana acum 6 luni, cand au facut trosc! si Stefan, realizand ce a facut, i-a cerut lui tati la telefon lipici de stele (stia de existenta lui dintr-o reclama de la tv, la o companie de telefonie) sa ii lipeasca :) Dragut, asa ca l-am iertat instant. :)

         
          Ei au avut o viata luuunga, ii aveam cu mult inainte ca Stefanuku sa fie macar in planuri, pot spune ca au fost atat de buni, incat ma saturasem de ei si ei tot nu cedau, sa faca loc unei  perechi noi. A avut BB grija de ei, i-a sectionat a doua sau a treia oara cand a pus mana pe ei. Supararea a fost minima, aproape ca l-am felicitat pentru isprava.

          PS: in discutia pe care am avut-o acum aproape un an de zile cu o doamna dr oftalmolog am aflat ca beneficiile ochelarilor de soare la copii sunt mici, ei avand nevoie de posibilitatea de a se adapta la orice schimbare de luminozitate si, in primul rand la mediul inconjurator, oricare ar fi acesta. Deci, pana cand Stefan isi va rupe proprii ochelari de soare, va mai trece ceva vreme.

Elefantul Sifon

         BB Stefan, joaca de dupa baita...

     
          Hmmm...prietenul nostru, elefantul Sifon (analogie: elefant-trompa-sifon de chiuveta) :)

 

Totul e ok acum, suntem curati si avem si pedichiura gata...ready for a brand new day.

Rezervatia naturala Comana

            Rezervatia naturala Comana, la 30 de km de Bucuresti. Noi am facut mai mult pe centura, iesind din Bucuresti, decat parcurgand Ilfov si Giurgiu, pana la rezervatie. Rezervatia este o Delta a Dunarii in miniatura, peisajul este mirific, e o apropiere de natura careia un om de oras ii poate duce dorul.
Parcul Natural Comana cuprinde un ecosistem caracteristic deltei, cunoscut sub numele de Balta Comana, care se intinde pe sute de hectare si este formata din apele impreunate ale Neajlovului si Argesului.
Balta Comana este a treia zona umeda a Romaniei dupa Delta Dunarii si Balta Mica a Brailei si a doua ca biodiversitate dupa Delta Dunarii. Aceasta gazduieste 141 specii de pasari si 13 specii de pesti.                   

             Ce-am gasit acolo, va las si pe voi sa descoperiti, imaginile sunt mai mult decat concludente.
              

               Ce puteti face acolo, in afara de admirat peisajul...multe lucruri:

- echitatie

- plimbari cu trasura

- tir

-tiroliana

            Contra cost te poti delecta in rezervatie cu plimbari cu: barca (cu vasle si motor), caiacul;  cu pescuitul si cu tenisul.

            In aceeasi localitate, la intrare exista o manastire cu acelasi nume,Comana, ctitorita de Vlad Tepes in anul 1461, ca o manastire-cetate. Locul pe care a fost inaltata Manastirea era odinioara o insula in mijlocul mlastinilor, iar accesul se facea pe o poarta aflata in nordul incintei, dupa ce se traversa un pod de lemn, usor de incendiat in vreme de primejdie.

             Manastirea detine si un muzeu, lucru care mi s-a parut de-a dreptul inedit.

           

This is how I'm dancing, baby!

             Asa danseaza BB Stefan. 1 an si 9 luni. Video-ul ramane la loc sigur, am  sa i-l arat over and over cand va mai creste, va fi mobilul perfect pentru santaj dupa 16 ani....:)

Zoo

                  Prin luna aprilie am vizitat Gradina Zoologica. Agitatie mare, mai ales ca am ales o zi foarte aglomerata, duminica. In primul rand, daca ajungi mai devreme, asa cum am ajuns noi, reusesti sa parchezi masina undeva prin fata gradinii. In al doilea rand, daca doresti sa mai si pleci de acolo...tough! exista politie care sa dirijeze, dar ce folos daca se poate circula pe un singur fir si pe acolo lumea incearca sa treaca in ambele sensuri. Practic, am parcat in 5 minute, am stat la Zoo 1 ora si jumatate, am plecat in 45 de minute...

               In afara elefantului Gaya caruia chiar i-am simtit lipsa (mai tarziu am sa va arat ce au amenajat acum in locul unde traia elefantul in trecut), toate animalele par ingrijite si in mediul lor (atat cat se poate, in captivitate).

                 Daca va intrebati la ce anume se uita atat de atent, va arat mai jos :)

                  

              In locul unde traia elefantul s-a amenajat acum un foisor, unde familiile pot lua masa sau savura un suc (toate aduse de acasa, caci in incinta gradinii nu se comercializeaza nimic).

           Un sfat, daca va decideti sa vizitati, cel  mai usor o puteti face in timpul saptamanii. Daca nu se poate decat in week-end, atunci lasati masina la distanta de Zoo, veti salva mult timp la plecare.

Padurea Cernica

                  Dap, am ajuns si pe acolo prin luna iulie a acestui an. Am inteles ca exista, in afara manastirii, un strand si o piscina in Cernica. Noi am ajuns doar la padure, nu stiu din ce motive de orientare geografica, strandul ne-a scapat si nefiind nimeni prin zona pentru a cere lamuriri, ne-am oprit la padure.
    

           
                  Padurea este populata in cea mai mare parte de gratare, lucru care nu a fost chiar pe gustul meu. Ceea ce am apreciat a fost faptul ca in schimbul unei taxe de 5 lei, un domn (angajat acolo) ne-a oferit un sac de plastic in care sa ne strangem reziduurile la plecare. Este o idee buna pentru a colecta niste bani (desi nu e o suma mare) si a mentine padurea curata. Curata e un mod de a spune, ca pet-uri si hartii erau la orice pas, semn ca sistemul cu sacul de gunoi nu functioneaza la maximum....
                 

            Am rezistat foarte putin la iarba verde in padure, deoarece mare lucru nu era de facut (si credeti-ma ca venisem 'dotati' cu jucarii, sa ne tina ocupati), plus ca atmosfera mi s-a parut un pic deprimanta acolo. Am decis sa exploram imprejurimile, convinsi ca trebuie sa gasim un loc mai frumos. Zis si facut.... am luat-o la pas....

    .... si am mers pe soseaua care ducea spre lac...

       
       ....si... finally! Raiul pe pamant! Un loc de joaca cu nisip si leagane, tobogane si caluti!!!  Toate astea in incinta gradinii unui restaurant... how lovely is that?

               Yaiiiiiii....leagane!

          Un loc la umbra, unde sa ne savuram apa din biberon...

           Am mentionat ca restaurantul avea si un ponton? De pe care, in mai multe ocazii a trebuit sa-l 'agat' in ultimul moment pe Gandacel, el incercand sa ajunga la ratele (sau gaste, ca nu-mi este foarte clara diferenta dintre cele 2 specii de inaripate )care isi duceau traiul pe acolo (prin apa, nu pe ponton :P)? Mai jos sunt cele 2 'inculpate'...

           De pe ponton, imaginea era asta....nu stiu cat de bine arata peisajul din poza asta, dar va garantez ca era deosebit. Un plus la aceasta imagine ar fi si cel mai bun Frappe pe care l-am baut vreodata, tot aici :)

Palatul Brancoveanu, Mogosoaia

                 Noi am fost in Mogosoaia prin luna mai a acestui an. Pozele sunt de atunci, sunt sigura ca si acum peisajul este cel putin la fel de frumos si gradinile la fel de primitoare.

                 Asa aratam noi la intrarea in parcul care inconjoara palatul... nu stiam ce ne asteapta, eram tare curiosi ...

           
            Gradinile arata extraordinar, exista si o terasa de unde se pot admira imprejurimile palatului. Sau, o poti face direct de pe iarba, mult mai indicat daca ma intrebati pe mine. Nu stiu de ce, eu inca sunt de moda veche, pe vremea cand eram eu copil, calcatul pe iarba era interzis in orice parc si acum, de cate ori am ocazia sa o fac, mi se pare ca sunt in al 9-lea cer :)

               Probabil ca peisajul acesta nu mai este acum, in septembrie, dar mi s-a parut tare fain si nu am putut sa-l trec cu vederea.
   

          

            Daca sunteti pasionati de gratare sau pur si simplu intentionati sa stati toata ziua ''la palat'' si, evident ca va trebui sa va ganditi si la mancare, exista un spatiu special amenajat pentru gratare, ceea ce este absolut minunat, tinand cont ca te poti aseza oriunde pe spatiul verde, dar nu risti sa fii vecin cu 4 gratare, din toate cele 4 puncte cardinale.

               Se practica mersul cu bicicleta, cu rolele (exista o alee generoasa, plina de copii mai mari sau mai mici, dar la fel de galagiosi :) ), exista si posibilitatea de a inchiria biciclete si karturi. Noi nu ne-am indeletnicit cu sporturi de genul acesta, am preferat sa stam pe iarba, unde am cautat indelung... nici noi nu stim foarte bine ce anume...

            
           Evident, nu am gasit ceea ce (oare ce?) cautam, asa ca... dezamagirea a fost mare :P

            Dezamagirea ne-a fost de scurta durata, caci, la plecare ne-am oprit pe undeva prin zona de intrare in parc, unde era o zona de joaca.

                   Un Gandacel intr-o mare de bile colorate....