joi, 27 februarie 2014

Povestea magarusului



         Duminica trecuta am fost in Mall Promenada, unde am dat peste un spectacol in toata regula pentru kinderei. Muzica, dans, o trupa de copii care cantau si dansau, masute pentru copii din public la care puteau colora diverse personaje care mai apoi se transformau in masti.

         Stefan a colorat o fata de magarus. A colorat, vorba vine, el are putina tragere de inima cand vine vorba de colorat , asa ca, mai mult eu am executat procesul.

         Rezultatul final este cel de mai jos... era loc si de mai bine, dar nu si de mai simpatic :)





            In timp ce noi coloram de zor, pe scena amplasata la etajul 2 (cred) dansau si cantau copii. La finalul fiecarui numar de pe scena toata lumea aplauda (inclusiv Stefan), caci copii erau talentati si frumosi. Au fost invitati pe scena, sa danseze si copii din public, dar Stefan nu a dorit.
           La sfarsit, in timp ce ne indepartam de locul cu pricina, l-am intrebat daca a obosit (era un zgomot infernal acolo, plus ca exista si un animator care trebuia sa acopere zgomotul de fond, asa ca si el inregistra multi decibeli cand vorbea) si imi spune ca a obosit pentru ca... a batut din palme (?!?!).
        - Bun, pot s-o cred si pe asta! Dar, data viitoare ai dori sa urci si tu pe scena si sa dansezi cum dansau copii?
       - Aaaaa...
       - Si sa te aplaude si pe tine copiii?
       - De ce, sa-i doara si pe ei palmele?

         Cu alte cuvinte, daca el va dansa in  public, copii il vor aplauda si vor obosi. Asa ca, mai bine nu! :)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu