marți, 20 noiembrie 2012

Frunza vesela



            O idee distractiva de a 'impodobi' o frunza, foarte simplu de realizat. 80% realizata de Stefan, 2 ani.

            Nu aveti nevoie decat de o frunza si abtibilduri. Pe care noi le-am taiat in fel si chip, numai sa nu se regaseasca, la sfarsit, 2 bucati identice.

           Dupa terminare, frunza poate poposi pe frigider, in spatele unui magnet, in caietul de amintiri al copilului sau, de ce nu, daca realizati mai multe, puteti face un buchetel si il puteti pune intr-o vaza mica, transparenta.


luni, 19 noiembrie 2012

Meet Sara

            Tu cum ai reactiona daca in loc sa atingi al 9-lea cer cand iti vezi copilul proaspat nascut, te napadesc 1000 de intrebari si toate incep cu: ''De ce eu?'' Daca nu ti-ai pus intrebarile astea, esti o persoana norocoasa, crede-ma pe cuvant. Mama Sarei a trait aceste momente, dar a reusit sa-si canalizeze toata durerea intr-o imensa energie gata sa munte muntii din loc pentru micuta ei.

             Chiar mama Sarei povesteste momentul intalnirii cu fetita atat de dornica de a veni pe lume:

             Vestea ca vom avea inca o fetita, ne-a umplut inima de bucurie, o iubire ce nu se poate exprima in cuvinte. O asteptam cu mare nerabdare, mai ales cand fetita cea mare spunea: „Mami, cand imi aduci surioara acasa?”.
              Micuta Sara a simtit iubirea noastra, s-a grabit sa vada lumina si s-a nascut la 32 saptamani de sarcina.
              Vestea ca fetita mult dorita nu are o manuta am aflat-o pe masa de operatie, cand medicul a spus ca este o problema la manuta stanga a copilul, nu am inteles exact ce are. In momentul cand am ajuns in salonul de terapie intensiva, l-am auzit pe sotul meu vorbind cu medicul neonatolog. Am inteles doar atat: „Cu mama fetitei am sa vorbesc maine dimineata, este mai bine asa”.
             Sotul aflase totul despre copil, dar voia sa ma protejeze si amana momentul adevarului. Intre timp venise medicul care m-a operat sa vada cum ma simt. Atunci am intrebat de ce nu imi spune nimeni ce are copilul meu, iar medicul a zis ca nu are antebratul si manuta stanga. Am simtit ca ma prabusesc, dar in toata durerea si printre lacrimi am gasit un echilibru si mi-am zis ca mai am acasa o fetita care are nevoie de mine, cu atat mai mult micuta Sara, careia nimeni nu ii poate oferi atata iubire cum o pot face eu, mama ei.

             La doua saptamani a facut o infectie la osul de la manuta care nu era acoperit. Se vedea varful osului. Dupa zece zile de tratament infectia s-a oprit.Sara trebuie operata la manuta, se va face o corectie de bont (os) ca apoi sa poata purta o proteza.” 


                Mama Sarei a facut sase ecografii in cele sapte luni de sarcina. Sarcina a decurs normal pana la sase luni cand a aflat ca are colul deschis si ca poate pierde oricand sarcina.
               A stat internata in spital o saptamana, apoi i s-a recomandat sa stea la pat pentru a putea duce cat mai mult sarcina.

               Am reusit doar o luna sa mai duc sarcina, Sara s-a nascut la sapte luni, am avut placenta deslipita si nu a mai fost lichid, pentru asta s-a declansat si nasterea, am fost asigurata ca copilul este perfect sanatos, se dezvolta normal, imi amintesc la una din ecografii cum medicul a zis “vezi, incearca sa bage o manuta in gurita si nu reuseste si incearca cu cealalta”. Imi aduc aminte ca in imagine se vedea ca lipseste manuta, dar asta dupa, atunci am fost coplesita de imagine, isi aduce aminte mama micutei.



Sara a fost tinuta o luna, dupa nastere, in spital, nu avea greutatea normala, a fost hranita cu sonda 3 saptamani, apoi a inceput sa manance normal.


Cand a inceput sa se intoarca, la fiecare 2 minunte trebuia sa fiu langa ea sa o intorc, nu se descurca cu o manuta, nu reuseste sa faca toate lucrurile ca un copilas normal.



Este foarte greu pentru ea sa se chinuie cu o manuta chiar cand isi tine sticluta, deseori o surprind cand isi analizeaza manuta stanga, apoi priveste la cea dreapta, mereu ni s-a spus sa incercam sa o invatam sa foloseasca si manuta stanga.


 Cand incerc eu sa bat din palme sau sa ii cer manuta stanga sa i-o strang, refuza, lasa capul in jos si nu mai vrea, constientizeaza lipsa.Este o fetita foarte cuminte si sensibila, ii place mult sa fie cineva cu ea. Mai avem o fetita Timeea, de 3 ani jumate perfect sanatoasa, am asteptat mult sa ii aducem o surioara, nu m-am gandit niciodata ca am sa am un copilas asa, desi m-am pus destule intrebari: de ce eu?


Ma vedeam fericita peste ani alaturi de sot si de copii, dar de cand o am pe Sara , totul s-a schimbat, ma gandesc fiecare secunda la viata ei, si cum sa fac sa ii fie bine, sunt multe momente in care sunt descurajata, dar incerc sa ma ridic si sa merg inainte stiind ca toate aceste griji nu fac bine sanatati, si nu doresc sa ii las fetele singure. Sara are 10 luni, am ajuns cu ea la Bucuresti la cel mai bun ortoped din tara si din Europa, dr Burnei, si totusi nu se poate face nimic, singura solutie este protezare, are nevoie de proteza cat mai repede si pentru a se dezvolta normal coloana, iar daca vom reusi cu protezele din timp, se va invata repede cu ele si va avea o VIATA APROAPE DE NORMALA”, mama Sarei.


                        Sara  are nevoie  de   PROTEZĂ  DE ANTEBRAT. Proteza  nu reprezintă doar o inlocuire estetică a manutei, ci este o necesitate pentru creşterea corectă a coloanei vertebrale. In acelasi timp o va ajuta pe fetiţă sa fie independentă, să nu mai depindă de nimeni cand se imbracă, cand se incalţă, etc.
                       Pentru ca Sara sa aiba o viata normala trebuie parcurs un drum lung si anevoios, va avea nevoie de proteze speciale care depasesc cu mult posibilitatea financiara a parintilor. Pentru inceput, Sara va purta proteza estetica care costa intre 2400 lei si 1000 de euro. Iar apoi va avea nevoie de proteza mioelectrica  care costa intre 20.000 si 27.000 euro, si pentru că fetiţa este in plin proces de crestere, proteza trebuie înlocuită o dată la fiecare 2 ani, pentru a corela noile dimensiuni ale braţului drept, existent, cu cele ale protezei. După vârsta de 13- 15 ani, când procesul de creştere se apropie de sfârşit, Sara va putea  utiliza o proteza  bionica. Costul acesteia este aproximativ 40.000 euro/ bucata, iar acea proteză se va schimba la un interval mai mare, de 5 ani. Din păcate, protezele nu se pot reutiliza si nici refolosi, de aceea la fiecare achiziţionare a unei proteze trebuie plătit preţul integral. Aceste proteze o pot ajuta pe Sara sa faca lucruri pe care le fac si alti copii cu doua manute.
                     Pe lângă proteze Sara va mai avea nevoie de multe ore de kinetoterapie pentru ca brațul să se dezvolte normal, iar coloana să nu fie afectată.  

 
Povestea Sarei o gasiti aici

Parintii ei au deschis mai multe conturi pentru a strange banii necesari pentru protezare, le gasiti aici. Nu uitati, orice suma conteaza!

Exista si posibilitatea de a dona paypal aici

De asemenea, puteti fi alaturi de minunea cu ochi albastri cumparand din magazinul sau umanitar, produse donate de oameni inimosi, care nu au putut ramane indiferenti. Poti dona chiar tu produse in stare excelenta/noua, vor fi primite cu mare drag de parintii Sarei. Detalii aici

Surse: 
 http://helpsaraemanuela.blogspot.ro
 http://radiocatch22.com/povestea-unui-inger/

Amprente


            Noi am incercat sa ne lasam amprentele de 2 ani in 2 modalitati, le aveti mai jos pe amandoua.


                                 Muuulte manute



                      Sau pe genul talpita si manuta.




                      In cazul in care va hotarati sa va "amprentati" si voi, spor la distractie! Vroiam sa spun, la treaba! :)

duminică, 18 noiembrie 2012

Petrecerea de sambata seara


           Sambata am fost la petrecere unei fetite care implinea 3 ani. Cu 2 zile inainte deja imi faceam griji din cauza lui fie-miu care avea o tuse, e adevarat, pe sfarsite, dar totusi...era acolo. Cum sa merg intre alti copii cu el, daca tuseste? In urma aerosolilor, reusisem sa ajungem la 'performanta' de a tusi destul de rar, o data pe ora, dar era de ajuns. Eu m-as uita crucis la parintii unui copil aflat in aceeasi situatie cu fiu-meu. Deci, si altii se vor uita crucis la mine.

           Solutia cea mai simpla ar fi fost sa-l las pe Stefan la parintii mei, numai ca si mama avea aceeasi tuse ca si el, un pic decalata, in sensul ca ea a luat-o de la Stefan. Deci, no way! O alta solutie ar fi fost sa nu  mergem la petrecere, dar noi suntem nasii fetitei sarbatorite. Deci, no way!

           So,am luat urmatoarele masuri: am sunat doctora copilului si printre altele, ne-am anuntat intentia, ne-a dat un ok aproximativ, cu conditia sa stam putin la petrecere si in tot acel timp sa stau intre el si ceilalti copii. Am sunat-o pe mama sarbatoritei si am anuntat-o ca tusim, nu rau, dar se pune! Ne-a dat ok-ul.

         Seara, plini de emotie (Stefan era emotionat ca am tot repetat in masina La multi ani si nu ne iesea poezia, eu emotionata ca ma asteaptau priviri acuzatoare din partea mamicilor prezente), sunam la usa sarbatoritei. Se deschide usa, sarbatorita era toata un zambet si ne anunta: "E ziua mea!" Din spatele ei se aud instantaneu un stranut si un tusit. Huh?!?!   Are you kidding me? 3 copii prezenti la petrecere, toti tuseau, stranutau si isi stergeau nasul cu randul. Noi chiar eram cel mai in forma dintre toti. Am tot incercat sa-l feresc cand tuseau ceilalti sau stranutau la 4 mm de el, dar la un moment dat am renuntat. Cred ca s-a intamplat in momentul in care au inceput sa bea toti din aceeasi sticla. (?!?) Stiu, horror! Dar, asa cum am aflat pe propria-mi piele, astia mici se misca rapid. Mult mai rapid decat pot eu sari peste o masa si 2 scaune ca sa-i impiedic sa-si puna stampile unul pe sticla celuilalt.

        Cireasa de pe tort a fost la plecare, cand in timp ce Stefan isi lua La revedere de la copii, unul dintre ei (baiat) s-a repezit si l-a pupat pe gura. Nu cred ca a fost cu intentie, ci numai cu ghinion, pt ca Stefan s-a miscat in momentul respectiv si in loc de obraz, s-au stampilat pe buze.

         Una peste alta, a fost ok, in loc sa-mi petrec toata seara cerandu-mi scuze ca am venit cu copilul 'afectat viral', am primit scuze de la alte mamici pentru acelasi lucru :))

Ce pot face 2 maini dibace

     



                  Ce pot face 2 maini dibace... Si un tub de vopsea. Si un carton colorat.

                  O amprenta a mainii copilului si o amprenta a mainii mamei/tatalui/catelului/pisicii. Nu conteaza, doar sa va distrati in timp ce imortalizati evenimentul :)



             Ah, si nu uitati sa datati. Peste ani va fi o amintire frumoasa.

sâmbătă, 17 noiembrie 2012

Desene "un pic" transformate


          Ce pot face din desenele copilului meu de aproape 2 ani? Linii, liniute, unele mai drepte altele foooarte strambe. Au o mare importanta pentru mine, nimic de spus, dar oare pot sa le transform un pic?



Am decupat parti din desene, cu ajutorul unei forme de fusecuri (?!?) care reprezinta o ratusca si apoi le-am lipit pe un carton colorat. Am decupat marginile cartonului cu o foareca cu model si a iesit asta: 



vineri, 16 noiembrie 2012

Experienta Hipocrat 2000


            Acum 4 saptamani am mers la Hipocrat 2000, clinica particulara din sectorul 2, sa facem analize pentru copil. Urocultura si sumar de urina, de verificare. Pentru ca acum ceva timp, la o astfel de analiza rezultatul a fost E-coli. Am luat tratament, acum urma sa verificam daca a disparut.
            Primul rezultat a fost: infectie cu PSEUDOMONAS spp, cu specificatia ca analiza trebuie repetata, deoarece exista riscul de contaminare a probei. Nu stiu cum se intampla, dar la fel s-a intamplat si cand am vrut sa facem analize la Synevo, a trebuit sa repetam din cauza riscului de contaminare. Sa fie asta o strategie? Eu inclin sa cred ca da. Revenind la infectia cu Pseudomonas... say what? Infectiile urinare apar de obicei la fete, fooooarte rar la baieti. Si o infectie atat de rara?
            Am repetat analiza a doua zi dupa ce am primit rezultatul. La a doua proba, rezultatul a fost Klebsiella. Say what? Dar, Pseudomonas si Klebsiella nu sunt din aceeasi familie, sunt 2 infectii total diferite, cum ar putea fi posibil? Tratamentul recomandat il reprezentau o serie de antibiotice injectabile.
            Urmatorul pas: la spital, sa punem branula, sa facem antibiotic si sa ne rugam sa ne treaca infectia/iile asta/ea. La spital, ne astepta alta veste urata: daca are o infectie cu Klebsiella, atunci putem vorbi de o malformatie pe tractul urinar, pt ca acest lucru foarte rar apare la baieti.  Facem ecografie. La eco, toate organele ies foarte ok, nimic iesit din comun. Face febra? Nu. Urineaza cu dureri? Nu. Urineaza cu sange? Nu.   Pai, atunci, slabe sanse sa aiba o asemenea infectie.
            Ni se iau iar 2 probe de urina, in 2 zile diferite. Rezultatele sunt negative. Nu exista nici o infectie urinara. Exista doar oameni incompetenti la Hipocrat 2000.
            Concluzii:
1. Am scapat de antibiotic pe vena.
2.  Prima infectie, de acum cateva luni, cu E coli, a fost tratata tot in urma unor analize facute la Hipocrat, deci este posibil ca si atunci rezultatele sa fi fost gresite. Altfel spus, e posibil sa-i fi administrat Sumetrolin degeaba copilului de 1 an jumatate. 
3. Singurul motiv pentru care am apelat la aceasta clinica a fost ca era in drumul spre munca, acum regret alegerea.
4. Ocoliti clinica Hipocrat.
           

Sunt prietenul lui David

          El este David Irimescu, povestea lui o gasiti aici

          Da, imi place sa cred ca sunt prietenul lui David. Si, dorindu-mi sa-l vad bine, ca se bucura de viata si de copilaria lui, incerc sa-l ajut cum pot.
               De exemplu, cumparand din produsele puse in vanzare in beneficiul lui.
             
                      Colier, 30 lei.

             Colier, 25 lei.

              Colier, 25 lei.

            Colier, 30 lei.

  
            Colier crem+visiniu. Pret 20 lei. Donatie Bibi.

  Colier portocaliu cu fundita. Pret 25 lei.Donatie Bibi.


              
               Sirag de margele si ceas (fara baterie) pret: 20 lei





               Bratara, pret:20 lei









                                                  Bratara, pret 20 lei

         Mai multe produse gasiti aici
         Pentru a cumpara de la David, este necesara multa bunavointa, o adresa pentru expedierea produsului si...cam atat. Parintii va vor expedia coletul ramburs, prin posta. Pentru alte amanunte, va stau la dispozitie, feel free sa intrebati.





Un an intr-o poza

              Ideea pe care urmeaza sa v-o prezint este atat de buna, incat sincer imi pare rau ca nu a fost a mea:)  Noop, tot de pe Fb preluata, eu am pus-o in aplicare cu propriul copil si...desi rezultatul nu a fost 100% cum mi l-as fi imaginat, trebuie sa recunosc ca sunt incantata de el.
              Incepem?
               Anul 1 de viata:  se face o poza copilului. Poza se imprima, se pune intr-o rama. Rama poate fi mai mica decat A4, asa cum am folosit eu. Asta pentru ca, in anul urmator, poza inramata va fi jumatate din copil, si nu asta era ideea :)
              Anul 2 de viata: cu poza de anul trecut in maini, se face inca o poza copilului, incercand sa pastram un anumit element comun, gen fundal, o sapca (reglabila), un tricou (daca va hotarati sa faceti experimentul de-a lungul a catorva ani, puteti achizitiona acelasi model de tricou, in mai multe marimi) etc
             Anul 3 de viata: cu poza de anul trecut (care include si poza de 1 an) in maini, se face o poza copilului, cu tot cu elementul comun din primele 2 poze.
             Experimentul poate fi continuat pana la absolvire :))

             Mi se pare un mod extraordinar de a vedea evolutia copilului, iar investitia nu este deloc mare, e nevoie doar de putina bunavointa din partea mamei/tatalui si a copilului de a sta la poza (noi aici am intampinat mari greutati, noroc ca entuziasmul mamei a invins incapatanarea baietelului)  :)   Calitatea pozei noastre nu este minunata pentru ca am dus indelungi tratative de convingere cu el pentru a sta la poza si am reusit de-abia seara sa o facem, in interior...la anu' sper sa il conving in timpul zilei, cred ca o sa incep cu tratativele mai de dimineata :)
         
             Noi avem in rama o poza  de la 1 an, acum Stefan urmand sa implineasca 2 ani peste 2 saptamani.


marți, 13 noiembrie 2012

Invat, daaa?



              Prea multe comentarii nu isi au rostul in postarea aceasta. Incercam sa invatam sa mancam singuri. Am pus fata in fata, un castronel cu iaurt, biscuiti si stafide si un baiat de 2 ani inarmat cu o furculita (I know, I'm evil :) ). Iata rezultatul:













luni, 12 noiembrie 2012

Daca fericirea are un oras al ei, atunci sigur e Sibiul

      


           Si am pornit intr-o dimineata spre Sibiu. Drumul Bucuresti-Sibiu nu e unul foarte scurt, nici Valea Oltului nu e itinerariul ideal. Insa, a meritat!

           Drumul pana acolo a fost spectaculos, toamna de-abia se instalase printre copaci si imaginea era una de vis.


Primul lucru pe care l-am observat in Sibiu a fost hotelul Continental Forum. Felt in love in a second :), am promis ca ma voi intoarce aici intr-o a doua luna de miere :P

        Am mentionat oare magazinele care se aflau in incinta hotelului?

Alegerea Sibiului, acum cativa ani,  drept capitala culturala europeana nu a fost una intamplatoare, orasul geme de istorie si arta la toate nivelurile. Evident, din punctul asta de vedere, nu seamana deloc cu Bucurestiul :D

Piata Mare, locul ideal pentru plimbari, intalniri (locul este plin de terase frumoase), sesiune foto mire-mireasa...?



              Fie vorba intre noi, cuplul aflat la inceput de drum a ales sa imortalizeze momentul intr-un loc care se numeste Podul Minciunilor... hmmm....nu foarte inspirat, as zice. Banuiesc ca este o traditie locala, cum este Arcul de Triumf la miezul noptii in Bucuresti.


  Huh....?


           Am cautat pe Google :), Centumvir inseamna  Membru al unui colegiu de judecători format dintr-o sută de magistrați care judecau afacerile civile în vechea Romă.  

               Da, in Sibiu lumea este senina, bine crescuta si cu simtul umorului.


  

                           

        

                                           La final, o poza cu noi, formatul "undercover" :)

duminică, 11 noiembrie 2012

O zi cu David

     
          S-a intamplat la sfarsitul lui septembrie, dar nu am avut timpul necesar sa va povestesc pana acum. Ma bazez pe : ''niciodata nu-i prea tarziu'' si incerc acum sa va transpun langa David.
      
           Povestea lui David o cunoasteti de aici

          In timpul petrecut pentru oxigenoterapie la Constanta, am avut placerea sa il intalnesc iar pe David. Intre 2 sesiuni de terapie Vojta, una dimineata, una seara, facute cu o terapeuta profesionista, alte 2 sesiuni facute de catre parinti, acasa, David si-a facut timp si pentru o plimbare la malul marii. Parintii lui au observat progrese mari la David in urma terapiei Vojta, astfel incat acum o practica intens.

          Eu am fost prezenta la terapiile pe care i le-au facut parintii pe parcursul unei zile. David a plans aproape pe tot parcursul lor, dar nu neaparat din cauza durerii. In momentul in care terapia inceta, inceta si plansul, iar in cateva minute David zambea candid :)   Nu am cunostinte medicale de specialitate, dar in mare va pot explica faptul ca David, pus intr-o anumita pozitie de catre unul dintre parinti, trebuie sa reactioneze singur, adica, sa-si traga mana de sub corp, sa intinda mainile spre inainte etc. Ceea ce mi-a atras atentia a fost faptul ca, in momentul in care mama sa ii spunea: '' Hai, David, sa facem exercitiul mai repede si scapi '', el reactiona, facandu-l, semn ca intelege perfect ceea ce i se cere, dar in acelasi timp, discerne si ia o decizie care sa il avantajeze.
       
          Un lucru de apreciat este importanta pe care mama sa o da alimentatiei. David mananca foarte sanatos, daca toti am manca asa cum o face el, am fi o natie de oameni 100% sanatosi :P  Nadia, mama lui David pune accent pe alimentatia bazata pe legume, fructe, dar urmareste sa-i administreze si alimente care pot stimula activitatea cerebrala. Este stiut faptul ca in cazul unei tetrapareze, trebuie ''lucrat'' atata la activitatea motrica, dar si cea cerebrala. De la ei am aflat, de pilda, ca ciocolata neagra stimuleaza creierul si o patratica la cateva zile poate face minuni ... la fel si crevetii :) David este incantat cand mananca, chiar daca nu mananca des si nici mult, totusi savureaza cu placere, in bratele tatalui, mancarica.

          Acum, ajungand si la plimbarea lui David pe malul marii, nu va mai tin in suspans si va arat poze :)






Umbrele lui David si tati :)


Si, am lasat pentru sfarsit un video cu David, in timp ce asculta pe You Tube o melodie. Apropos de asta, cand se va face mare, ii prevad o cariera in industria muzicala, gen descoperitor de talente/hit-uri, cu propria lui casa de productie, pentru ca el aprecia videoclipul asta inca din septembrie, iar acum e pe toate canalele de muzica :)



        
             David are sanse maxime de recuperare, are parinti care ar merge pana la capatul pamantului si inapoi pentru el, care fac tot posibilul sa-i acorde toate sansele pe care el le merita si sunt sigura ca le va fructifica. Daca vrei sa-i urmaresti evolutia, o poti face aici: aici Il poti ajuta si tu pe David, donand direct in conturile deschise pentru el, orice suma, cat de mica. Conturile sunt  aici
Sau, o alta varianta poate fi donarea de obiecte in stare excelenta/noua care apoi vor fi puse la vanzare de catre parintii lui. Si, de ce nu, poti achizitiona din minunatiile deja puse in vanzare pe pagina lui de Fb. Oricare ar fi forma sub care vrei sa fii alaturi de David, fie ca e vorba de o rugaciune spusa pentru el, o donatie de orice fel, eu iti multumesc. David merita ce e mai bun!




sâmbătă, 10 noiembrie 2012

As vrea sa ai amintiri din prima zi de viata...


           In special mamicile tin la amintirile copiilor lor, fie ca sunt ele poze, prima lingurita a copilului, primul ursulet, prima opera de arta, primul dintisor cazut, prima..., primul..... - lista poate continua.

           Eu pastrez absolut (dar absolut) orice lucru de-al copilului, care nu reprezinta un pericol iminent de deteriorare in timp. In principiu, daca sunt pe faza cand face un anumit lucru pentru prima data, imediat il trag in poza. Ca orice parinte care se respecta, am aparatul foto la indemana indiferent de vreme sau  motiv pentru care iesim din casa :)

             Ok, poze s-au strans muuulte, ce fac cu ele? Le las in calculator? Unde vor sta muuult si bine, fara sa se uite nimeni la ele? Sau, le pot pastra pentru batranete, cand voi fi senila si zambitoare sa ma uit la ele si sa plang... :) 

            Noop, mai bine le developez si le pun intr-un album. Dar ce fel de album? Cele care se gasesc in comert sunt mult prea frumos colorate si cu prea putine pagini, unde sa fie loc pentru un an din viata copilului meu in 30 de pagini?  Noi avem ceva de genul asta, primit in dar, insa are un mare neajuns: este scurt si necuprinzator :)



           Asa ca, m-am gandit sa fac un album home made. Primul album acopera primul an de viata, incepe din burtica si se termina cu prima aniversare.
     
          Coperta ii este dedicata persoajului principal, cui altcineva?

                       
              Inceputul il reprezinta primele poze ale lui BB, inca din burtica, inside and outside view:


  Cel mai important mi se pare faptul ca mami poate nota pe marginea pozelor, amanunte care merita a fi tinute minte, lucruri gen : aici eram in locul X, ma simteam asa, BB cantarea X kg, avea X cm...

    Primele poze '' de afara'' :P





       Ipostaze de la botez...




           De la botez eu am pastrat cate un model din toate: inviatii, servetele imprimate cu numele lui BB, post-uri de pe masa invitatilor. Pe unele le-am pus ca atare, pe altele le-am pozat si le-am pus in album.
       
          Aici sunt:  invitatia, decorul lumanarii, aranjametele de la intrarea in sala unde a avut loc evenimentul.



              Prima sedinta foto profesionista :P

             
          Prima intalnire cu telul...

Ochelari de soare ...


            Albumul se incheie, evident, cu prima aniversare:



         Acum lucrez intens la albumul cu nr 2, al 2-lea an din viata copilului meu. Va sfatuiesc sa ''materializati'' pozele digitale, nu au aceeasi valoare intr-un calculator si nici nu cred ca sunt la fel de frumos/des de privit ca unele pe hartie.